Posibil cel mai interesant, diversificat si dificil stil de pescuit la rapitorii din Romania. Practic poate fi prins in orice conditii dar probleme apar cand “nu vrea” dar “e acolo” , uimit de atacurile spectaculoase pe timp de vara te poti intoarce cu febra la mana si toate nalucile ude in trusa , in schimb fara rezultat. Show-ul este total, nu vei auzi un avat atacand razlet , ci 2, 3 ,4 la intervale scurte de timp, am asistat chiar la 7-8 atacuri instantanee. "Vara nu-i ca iarna".
Si poate ca este mai bine asa. Lipsiti de scrupule parca, avatii se vor strange in zone de ambuscade unde pestisorii nauciti de atacuri si suvoi, nu au timp sa fuga. Astfel ii vom gasi in spatele unei insule de nisip, in bulboanele cauzate de diverse praguri, cioate, bolovani sau alte structuri. Pe raurile cu baraje prefera marginea suvoiului de la turbine , o explicatie a acestei locatii as gasi-o in jocul obletilor, care nu de multe ori i-am vazut lasandu-se purtati de suvoi pana la marginea acestuia si revenind inapoi. Vara deobicei atacurile incep de la prima ora din dimineata cand abia vezi unde lansezi naluca si dureaza pana se lumineaza bine ( pe locurile salbatice ) in schimb sub hidrocentrale activitatea poate fi extinsa si la alte ore, totusi consider ca intre orele 11-17 pentru avat este timp mort. Toate aceste observatii pot varia in functie si de conditiile meteo.
Poveste de vara - “avatul si hidrocentrala “
Vara cand se lumineaza devreme , pentru a avea o partida reusita la avat trebuie sa te afli la prima ora pe apa. Am decis in ziua aceea sa plecam cu trenul la 2.30 , numai bine la 5 eram sub hidrocentrala. Nu ne intrebam cu ce pescuim, stiam deja “boratura face legea”. Da, prima intalnire cu avatul am avut-o la un vobler Salmo Minnow culoare Hot Perch - 9 cm, mai simplu zis “boratura” ( culoarea spune totul ). Deja devenise legenda voblerul cand am inceput sa pescuiesc cu el sub acel baraj. Plictisiti dupa 2 ore de inactivitate eram decisi sa schimbam locatia, dar zic, hai sa mai fac cateva lanseuri spre parau, asa ca plec la vale. Lansez 50 de m, firul mono de 0,25 nu permitea mai 
mult datorita grosimii, la jumatea traseului un ZBANG putenic ma intrerupe din starea de semi-somnolenta pe care o aveam , intep scurt fara a sti daca mai avea rost, deja simteam greutatea pestelui...il strig pe Papa “mincioguuuu!!! p'asta nu'l tin mult “ , pestele pleaca la vale si in scurt timp constat ca am o problema la mulineta, odata cu metri de fir plecati pe tambur milimetri de frana se strangeau, ajung la un moment dat cu batul incovoiat si simteam greutatea pestelui la limita de rezistenta a firului ... Papa sare ca ars “Ce-ai patit ma”, “N-am frana, nush ce sa-i fac” , “Da-l aici” ... I-a batul si incepe sa pompeze , pestele simte malul si face un ultim efort de eliberare, se propteste cu coada in dala si dus este, motivul? ... ancora de la vobler s-a dezdoit sub greutatea lui.
Poveste de vara – “avatul si salbaticia”
Prefer locurile salbatice datorita frumusetii pescuitului, aici intervine adevarata placere, unde esti inconjurat de verdeata, copaci, malurile sunt formate din pamant, iarba, bordate cu stuf si raul curge nestingherit prin locuri sapate in mii si mii de ani.
Ajuns pe malul apei te uiti, astepti un semn, obletii si-au inceput deja dansul matinal, dar unde sunt avatii? ... Cateva dare in forma literei V le tradeaza prezenta, se misca discret prin apa, cautand probabil o pozitionare cat mai buna , obletii se feresc din calea lor, dar revin imediat inconstienti parca de ceea ce va urma. Primul atac si tu tocmai te aflai cu firul in penultimul inel, bineinteles ca dupa ce ai aruncat un ochi spre apa pentru a-l prinde pe infractor, trebuie sa recuperezi firul scapat si sa reiei operatiunea. Un al doilea atac te gaseste cu mana in trusa, daca ai noroc vei scoate naluca intre degete, daca nu , din deget. Alegi repede un tuister care a facut legea si la ultima partida, lanseuri lungi, greutati mari, 20gr. Alegi un Storm, culoarea variaza cu lumina, dar rezultate excelente am avut cu modele alb/argintiu, negru cu coada rosie, gri cu coda alba si verde cu burta galbena.
Daca la vobler recuperarea pe timp de vara este relativ rapida , la tuister conditia cheie cand atacurile sunt in suprafata o reprezinta rapiditatea evolutiei, cat mai rapid, cat mai bine, batul tinut sus pentru a imprima o evolutie imediat sub pelicula apei. La asemenea viteze , momentul atacului corespunde cu inteparea pestelui, din reflex vei intepa totusi desi pestele deja sa intepat din momentul in care ai simtit tensionarea firului. Cateodata e mai pretentios, vrea vibratii si turbulente, deci, daca tuisterul nu confirma , alegem linguri in aceeasi gama de greutati 15gr – 30gr, modele lunguiete, simple argintii sau aurii, care pot taia usor suvoiul... Sursa: www.pil.ro
Bistrita se poate pescui pe toate apele publice din România, adica si în Barajul Firiza (art. 23 din Legea 317). Drept de control au inspectorii ANPA, Politia si Garda de Mediu, deocamdata neexistând alte organe de control legale care pot sa verifice permisele pescarilor în apele publice, eventual cu încalcarea legii. Carnetele de membru se pot procura de la magazinul Vidra din Baia Mare, strada 22 Decembrie nr. 2, tariful carnetelor de membru si ale permisului de pescuit fiind de 50 lei, pentru elevi si studenti 30 lei, iar pentru pensionari 20 lei. Sursa: www.adevarul.ro 
